nimicuri post_1

daca nu aveti blender, nu cititi urmatoarele randuri!

dupa ce am mers prin atatea baruri din orasul asta, am invatat si eu o chestie buna la ceva. and that is the energy smoothie. energy smoothie este: [o banana+una lingura unt arahide+una lingura miere+lapte]+blender. e voila! you are ready to go! [de preferat dimineata... ca dupamasa nu prea are rost... ]

***

cand vine familia in vizita... e haos. suntem 4 persoane care ne inghesuim in acest apartament. e si mai haos cand intra toata lumea in bucatarie. ultima data a fost cand eu montam masa. tata statea cu mainile in solduri si se uita la mine spunandu-mi ce sa fac si ce sa nu fac, cu un aer foarte... you know. mama spala vasele si se plangea ca nu o sa ajunga sa faca tot ce trebuie pana la sfarsitul vizitei. matusa se dadea mare cu nu stiu ce reteta. eu eram stresat de timp ca trebuia sa ajung la facultate, si nu prea ii ascultam. deci fiecare cu a lui, ca 4 dementi...

din lipsa de timp: TO BE CONTINUED

Mr.B

3 things

uf. must write new entry.

nr. 1. mother

cand vine maica-mea la mine, face curatenie de fiecare data. desi eu ii spun sa nu faca. eu am o dezordine ordonata. si daca nu va puteti imagina cum e aia, va explic. dar ea totusi face. dup-aia nu numai ca nu gasesc nimic unde era inainte, nu mai gasesc deloc. si i-am zis sa nu mute nimic de la locul lui. did it work? no. nici acum nu gasesc incarcatorul de baterii. 

b) am o problema. de fapt am multe, but that's another story. inainte sa zugravesc aveam multe vederi si poze pe un perete din camera cu pat. acum ca am zugravit, trebuie, adica vreau, sa le pun la loc. dar acum e patul la peretele ala... si nu stiu unde altundeva sa le pun. pe ceilalti doi pereti sunt ferestre, al treilea e de fapt dulap. so... what do i do? ar trebui sa fie ceva relativ usor pt un pseudo-viitor arhitect, nu? pai da, ar trebui, intr-adevar.

numero tres: i need a kitchen table and 4 chairs. plus o chestie, gen jaluzele, dar din alea de lemn. tot pentru bucatarie. se vede tot la mine in bucatarie de la blocurile de vis-a-vis. cred adica. cel putin noaptea. si nu imi place. ca mai fac tampenii cate-odata. kitchen-wise. si mi-e rusine :D

hai in concubinaj

Despre cum e sa traiesti singur cred ca va poate spune Boris mai multe pt ca el traiste de un an singur, iar eu am trait doar 2 luni. de mai bine de 8 luni traiesc, asa cum spune buna`mea, in concubinaj. e frumos.
e frumos pt ca suntem la inceput, ca ne iubim si ca ne suportam inca asa cum suntem. e frumos, atunci cand spunem " ne vedem acasa mai tarziu?", " mergi tu dupa paine?".
iubesc sentimentul cand plec in graba de acasa lasand in urma mea patul nefacut cald cu el dormind, si pe cand ajung deja la colt (ceva gen 300m) mi se face un dor nebun de casa, de caldura, de el, dar in loc sa ma intristez zambesc si zic "las` ma intorc peste 2 ore iar el tot acolo va fi" si ma linistesc.
nu cred ca as mai prefera o relatie care sa fie altfel. acuma imi suna ciudat cand cineva se desparte seara ( un cuplu, ma refer) sa mearga sa se culce fiecare la casa lui. uf, rece trebuie sa fie sentimentul.
la un moment dat a trebuit sa raman acasa singura, el placase pt weekend cu ceva treaba, a fost ingrozitor de plictisitor si m-am simtit de parca as fi singura pe lume. nu a fost fain. uni priteni de ai nostri mai veterani in al` concubinajului spun ca deabia asteapta sa ramana macar pt cateva ore singuri. o fi asa..sa vedem cand mai trece ceva vreme. deocamdata e perfect!

deci, traiasca concubinajul!!! :)

pofta buna

azi am gatit!
de parca ar interessa pe cineva. dar totusi.
file de peste, cascaval pane si garnitura legume fierte. ne-am saturat as spune.

binenteles ca toata operatiunea a fost cu peripetii, de parca se putea si altfel. e bine ca totul sa terminat cu bine.


in imagine pe langa farfurile cu mancare aveti in premiera prezentarea mesei noastre de bucatarie.
masa este defapt un sertar facut la comanda care in momentul in care il tragi se lungeste numai bine cat o masa de doua persoane inghesuite. numai buna pt noi.

cleaning day

the only thing good about having a messy apartment, is knowing that something else is a mess, not only you. 

so yes, my apartment, and myself, are messy. right now. 

i am a mess, both emotionally and... any other way possible. always was, always will be.

even so, i can say that i am enjoying in a new found and developed obsession for clensiness. since i moved in alone, i find myself cleaning more often then before, and being very strict about it. its actually nice. having a clean home. if i could only make myself clean everything right after using it, things would be a lot easiear. dishes wouldnt pile up in the kitchen sink... 

right now the cenre of the mess is my bedroom/learning room. because of the exam i recently had, there are papers all over the floor, under the bed and on my desk. one late night, when i wanted to go to sleep, i discovered my bed all covered in clothes, large pieces of paper and rulers. knowing myself, i can say its a mircale i spent half an hour making it a decent place to sleep, instead of just going to sleep on the couch in the living room. so, yes, i can say i am making progress.

its all in an architects genes, i guess.

im off now, i have a lot of dust, dirty dishes and laundry wating for me :)

you’ve got a nerve to..

acesta e postarea 3 , si inca nu am ajuns sa va spun despre apartament in sine. nu va entuziasmati prea mult pentru ca nu a venit inca postul acela, va venii el, curand. sa va spun ce mai gasesc pe scarile blocului.

vecini, asta gasesc.
cel mai interesant vecin, este defapt o vecina. tanti Pipi. binenteles ca acesta nu e numele ei adevarat(numele vine de la o alta vecina care era in blocul in care traiam cu parintii), sincer nu stiu cum o cheama dar nu e de parca m-ar interesa in mod particular.
tanti Pipi e un fenomen, din toata punctele de vedere. este unica. este casnica, are aproximativ 45-50 ani, are cea mai "mare gura" auzita de mine vreodata, iar cel mai nou hobby al ei e sa ma spioneze pe mine si pe cei care vin la mine. spioniajul e chiar ca la carte cu ore, zile, tot tacamul. pe langa acest hobby, de care mie nu imi pasa ( o las, e casnica, trebuie sa se distreze si ea, saraca) mai are o mare problema. lui tanti Pipi ii lipseste inteligenta. ceea ce imi pasa, pt ca ma afecteaza.

va intreb eu pe voi: daca voi ati traii la etajul patru iar sub dumneavoastra vecinul de la 3 s-ar plange de o inundatie, iar voi cei de la 4 nu ati avea nici o inundatie de reclamat, cine credeti ca ar fii responsabil?
raspuns:( spus de tanti Pipi) : cei de la 5 (adica eu)!

bun. a ajuns sa imi spuna ca ma da in judecata ca eu nu vreau sa sparg si ca trebuie ea sa sparga la ea..ca e sigur de la mine, iar cand tot blocul a inceput sa rada in hohote de prostiile pe care le debiteaza nu a inteles. chiar a si plans. sincer imi pare rau de ea, dar pana la o limita.
in fine, cu mii de convingerii, bani stransi de la locatarii toate bla bla-urile, am reusit. sa spart totusi la 4..unde de altfel era si baiul.

iar dupa ce ma amenintat a facut tot scandalul..acuma se poarta de parca am fi cele mai bune prietene. nu inteleg.

se gaseste cumva o tanti Pipi in fiecare bloc?

frustrari

in urmatoarele randuri urmeaza sa imi exprim unele frustrari [ca tot am pornit in ritmul asta]

ma enerveaza extraordinar de mult faptul ca nu am loc pe trotoar din cauza masinilor care sunt parcate in asa fel incat sa ocupe tot spatiul, si apoi trebuie sa merg pe langa troatar, uitandu-ma constant in spate sa nu cumva sa dea vreun maniac peste mine. ce e si mai enervant si imposibil de inteles, e faptul ca trotoarele nu au 1 metru jumate cat ar trebui sa aiba, ci 40-50 de cm. umm... excuse me?! aren't there any laws concerning this??? pe la inceputul secolului XX, bulevardele largi cu drumuri late de 20 de metri nu erau doar ceva fantezie utopica, erau realitate [check Barcelona and Ildefonso Cerda]. intr-adevar problema cu parcarile e una MARE! daca ar lua cei e la primarie jumate din lucrarile noastre de examen pt urbanism din al II-lea semestru, si ar pune in aplicare interventiile propuse de noi, ar rezolva o mica parte... 

alta chestie e PAINEA. nu inteleg de ce in tara asta nu exista paine feliata?!?! adica exista doar 2 feluri/frime, care e paine de toast oricum, deci nu se pune. ca painea de toast e paine de toast... si painea normala nu o poti taia calumea, ca se sfarama. e foarte frustrant, beleive me. mai ales pentru cei lenesi ca mine. deci cine vine la mine [din romania] sa vina cu cate o paine feliata :)

probleme casnice

sa va povestesc un pic despre spatiul in care ma desfasor, apartamentul 21.

sa incep cu inceputul. fata blocului. eu nu figurez la (pe) interfon, prin urmare apare prima problema. nimeni nu ma gaseste.
eu: " suna la 21!",
ei (prieteni/cunostinte) : "nu este 21!",
eu:" nu conteaza, suna!!!"
ei:"off"
cand comand pizza nu exista o data sa nu ma sune cei de la pizza sa imi spuna ca i-am pacalit pt ca datele spuse de mine, nu figureaza cu realitatea.
bun!. sa spunem ca prietenii sau obisnuit, la fel si soferi de la pizza.

a doua problema se afla imediat cum treci de interfon, iar problema vizeaza mai ales posta romana. eu nu am cutie postala! scrisorile mele (putinele pe care le primesc) sunt lasate pe unde poate postasul. nu e de mirare ca nu ajung.
draga posta romana, dragi postasi, promit ca imi voi pune cutie postala.

cele 4+1 etaje pe care le urc zilnic pt mine nu prezinta nici o problema ( macar asa fac sport mai des), dar am observat ca toata lumea se plange, asa ca trebuie sa pun acest aspect aici.

stada mea se numeste strada linistei. cacat! nici urma de liniste. aparatamentul e chiar pe colt iar cealalata strada, in care da strada linistei, e una din arterele mari a timisorii, deci, galagie cat cuprinde. noaptea nu prezinta un avantaj, galagia continua.

ar mai fi multe probleme dar nu am timp acuma. poate mai tarziu. voi cu ce va plangeti?

come in and sit down

sa ma prezint.
nadja sunt.

locuiesc la marginiea unui cimitir intr-o cutie de carton.

cu alte cuvinte totul e din rigips, iar cimitirul chiar este in fata geamului.
locatia e timisoara, romania; inaltimea e la 4-5 ( masurat in etaje), adica bucataria e la 4 iar restul e la 5, in pod. ve-ti intelege pe parcurs.

necesitatea pt blog?
hmm
ceea ce experimentam noi este probabil ce experimenteaza toti cei care se muta singuri. ceea ce vrem noi sa scriem, e ce facem noi diferit de ei.

vom scrie in trei limbii sa poata intelege tot poporul. adica si srbii si romanii si "ambii doi" adica in engleza. dar nu promit ca voi traduce de fiecare data.

cu ce te servesc?
ceai?
____________________________________________________________________

let me introduce my self.
i'm nadja

i live on the edge of a cemetery in a box of carton.

with other words everything is build with rigips (some material that i have no idea how its called in english, but the base is carton) and the cemetery it's right in front of the window

location is timisoara, romania.

we will write in 3 languages so everybody can understand. Romanians, Serbians and the both ( in english). but i can't promise i will traduce every time.


what can i get you?
tea?

Mr.B's apartment, the tour.

Let me, first of all, welcome ya'll to the fortress of solitude, my apartment.

I live [if you can say so] in Belgrade. I'm one of the 2 [actually 3] millions of citizens. I live in the old part of the city, near the center; on a boulevard that looks exactly as its supposed to: dirty, full of all kinds of people and very very noisy. 

At the fourth flor, apartment 12. A bathroom, a "computer room", a "bed room", and a kitchen. And something of a balcony. 

There are 2 large trees right in front of my windows, it looks like im in the rainforest. I like it :). And my ex-favourite t-shirt is hanging on one of them, for maybe two months now. My lazy ass is to lazy to go an the neighbours from down-stairs to ask for help. It's not even fitting me any more. 

Today is definitely lazy-day. No cleaning, no dish-washing, no visitors. Maybe tomorrow. 

Right now I'm looking at a colourfull drawing from Nadja. It says: "A sea of smiles for my great friend Boris." Its really not such a smiley place right now. Thank the lord im on the shady side of the streat, or else I'd be dead right about now. 

Next week is paint-the-apartment-time; so I have to decide wether it will be the clinique white, or hot colours of India? I thought I'd be capable of such a decision since its all I ever do at stupid school, but aparently I'm not. Any advice?