hai in concubinaj

Despre cum e sa traiesti singur cred ca va poate spune Boris mai multe pt ca el traiste de un an singur, iar eu am trait doar 2 luni. de mai bine de 8 luni traiesc, asa cum spune buna`mea, in concubinaj. e frumos.
e frumos pt ca suntem la inceput, ca ne iubim si ca ne suportam inca asa cum suntem. e frumos, atunci cand spunem " ne vedem acasa mai tarziu?", " mergi tu dupa paine?".
iubesc sentimentul cand plec in graba de acasa lasand in urma mea patul nefacut cald cu el dormind, si pe cand ajung deja la colt (ceva gen 300m) mi se face un dor nebun de casa, de caldura, de el, dar in loc sa ma intristez zambesc si zic "las` ma intorc peste 2 ore iar el tot acolo va fi" si ma linistesc.
nu cred ca as mai prefera o relatie care sa fie altfel. acuma imi suna ciudat cand cineva se desparte seara ( un cuplu, ma refer) sa mearga sa se culce fiecare la casa lui. uf, rece trebuie sa fie sentimentul.
la un moment dat a trebuit sa raman acasa singura, el placase pt weekend cu ceva treaba, a fost ingrozitor de plictisitor si m-am simtit de parca as fi singura pe lume. nu a fost fain. uni priteni de ai nostri mai veterani in al` concubinajului spun ca deabia asteapta sa ramana macar pt cateva ore singuri. o fi asa..sa vedem cand mai trece ceva vreme. deocamdata e perfect!

deci, traiasca concubinajul!!! :)